Noi putem spune că am avut noroc să ajungem în SUA. În 2018, fiul nostru a aplicat la loteria vizelor, mai mult ca o glumă, între el și soțul meu. Nu a trecut mult timp până când am și aflat că am câștigat. Au fost câteva zile în care nu putea să discutăm despre subiectul ăsta, pentru că ne-a uimit prea tare. În acel moment eu lucram ca economist, soțul meu era taximetrist, iar băiatul nostru doar ce începuse facultatea. Prima discuție pe care am avut-o, toți trei, a fost la o săptămână după ce am primit vestea, când s-a întors fiul nostru acasă de la Cluj, unde făcea facultatea. După câteva schimburi de replici, am stabilit, fără doar și poate, că ne vom muta cu toții peste ocean, că vom lăsa totul în urmă și vom începe o altă viață, una mai bună. Și așa am ajuns în Chicago, unde datorită unor cunoștințe care deja locuiau acolo, am reușit să ne găsim o locuință și locuri de muncă. Cu toate că a fost o perioadă foarte grea, momentul cel mai dificil a urmat la un an după, când fiul nostru s-a hotărât să revină în România pentru a-și continua studiile. Deși venea în vizită odată la câteva luni, dorul de el și de casă a devenit aproape insuportabil. Cu atât mai mult, cu cât părea că el se va stabili în România iar noi vom rămâne în SUA. La un moment dat, ne-a trimis o poză în care apărea un „Mi-e dor de tine” mare, afișat în fața unei clădiri. Ne-am emoționat instant, deși nu știam despre ce este vorba. Ulterior am aflat de la el că instalația era expusă în Chicago, foarte aproape de unde ne aflam noi. Am mers imediat să o vedem și am izbucnit în lacrimi când am ajuns, atât eu, cât și soțul meu. L-am sunat pe Rareș, fiul nostru, care era la Cluj în acel moment. Ne-a spus că are o surpriză pentru noi. Nici nu am apucat să clipim de două ori, că în fața camerei a apărut mesajul „Și mie”. În acel moment am simțit cum ne îmbrățișăm, am simțit acea căldură a reîntâlnirii și toată dragostea pe care ne-o purtăm era mai puternică ca niciodată. Pentru un moment l-am simțit acolo, lâng noi și ne-am bucurat unul de celălalt cum de mult nu am mai făcut-o.