În perioada liceului eram voluntar în cadrul unui grup de inițiativă comunitară din Iași. Așa mi-am descoperit pasiunea pentru munca cu tinerii și m-am îndrăgostit de domeniul educației. Când a venit momentul alegerii facultății, m-am hotărât să merg în UK, pentru că știam cât ce bune sunt universitățile de acolo, mai ales în acest domeniu. Așa am ajuns să studiez educația la University of Sheffield. A fost o perioadă foarte dificilă, deoarece am fost nevoită să las totul în urmă. Am plecat de lângă prieteni și familie și am renunțat la activitățile de voluntariat care îmi aduceau atâta satisfacție. Am ajuns singură, într-un oraș nou, diferit. Am început imediat studiile și m-am angajat ca ospătar pentru a mă putea întreține. Aveam 5-6 ore de somn pe zi, 6 ore la muncă și restul la facultate. Îmi era foarte dor de casă, de familie, de prieteni, însă în acea perioadă nici măcar nu aveam timp să mă gândesc la asta. Singurul lucru la care mă gândeam era că voi termina facultatea repede și mă voi întoarce acasă. Ei bine, planul s-a schimbat pe parcurs. Înainte de terminarea studiilor, am început un stagiu de practică la un centru de copii și m-am îndrăgostit de ei și de munca mea acolo. Ulterior m-am și angajat și am început să lucrez la a-mi deschide propriul meu ONG, unde să reușesc să ajut din ce în ce mai mult. Instalația „Mi-e dor de tine” a apărut în Londra într-un punct important din viața mea, când nu îmi mai găseam motivația, iar dorul de casă era mai mare ca oricând. Am resimțit acel moment ca pe un semn, un semn că familia îmi este aproape mereu, indiferent câte țări ne despart. I-am sunat să le arăt și lor acest „Mi-e dor de tine” care a apărut în centrul Londrei și așa am căpătat putere să merg mai departe. M-au încurajat și m-au făcut să înțeleg cât de important este ceea ce fac și cât de multă nevoie au acești copii de mine. Și toate acestea au pornit de la un simplu „Mi-e dor de tine”